Timpul este un dar extraordinar

infinity-time

    *fragment „ Noi povestiri. Pentru şcoală şi cateheză” – Bruno Ferrero(în curs de apariţie la Editura Galaxia Gutenberg)


      Timpul este un dar extraordinar

       În manualul de cateheză pentru copii se spune: „Fiecare zi este un dar minunat care trebuie primit cu responsabilitate şi împărtăşit cu ceilalţi. Programarea multor activităţi în comun şi descoperirea altor oameni este mereu un lucru frumos. Viaţa noastră este înşiruirea multor zile, ca un drum ce trebuie străbătut. Ce voi face astăzi? Pe cine voi întâlni? Prin bucuria şi sacrificiul fiecărei zile Cristos ne cheamă să fim prietenii Săi.”

      Unul dintre lucrurile cele mai importante este acela de a‑i face conştienţi pe copii de adevărata valoare a timpului. Copiii riscă mereu să asimileze conceptul de timp pe care îl au adulţii, un concept îmbinat cu anxietatea precarităţii generale a existenţei. „Propoziţia «nu am timp» este atât de des utilizată şi auzită încât ni se pare o experienţă comună. Avem o percepţie acută asupra disproporţiei dintre timpul pe care îl avem la dispoziţie şi nenumăratele scadenţe, urgenţe şi aşteptări” scrie Cardinalul Martini în cartea sa, Sto alla porta. Apoi continuă: „Vegherea este capacitatea de a găsi timpul necesar pentru îngrijirea aspectelor mai profunde ale fiinţei, care depăşesc nivelul pur clinic şi comercial, ca de exemplu recunoaşterea semnificaţiei propriilor emoţii, impulsuri, tensiuni, pentru a nu le neutraliza în totalitate din dorinţa de a ne face mai suportabilă existenţa, dar cu riscul de a ştirbi mult din profunzimea experienţelor prin care trecem. Dacă nu veghem, vor decide pentru noi reflexele condiţionate şi nu noi înşine. Expresia cea mai concretă a acestei atitudini se regăseşte în aşteptarea creştină a celei de‑a doua veniri a Mântuitorului, care va avea loc la timpul cuvenit, pentru a reda oamenilor deplina libertate”.

      Această temă poate fi dezbătută chiar şi cu copiii, pornind de la o poveste din lumea eschimoşilor, pe care o vom prezenta în continuare.Este utilă pentru a dialoga cu tinerii despre marile virtuţi ale timpului: constanţa, răbdarea, creativitatea, fantezia, contemplaţia, gratitudinea, responsabilita*-tea, speranţa.

  1. Băiatul mereu nemulţumit

      A fost odată, în marele popor eschimos, un conducător de trib care avea un fiu foarte capricios şi mereu schimbător. Se plictisea foarte repede de preocupările sale, de jucăriile sale şi de oamenii din jur. Tot timpul era nemulţumit, chiar dacă nu‑i lipsea nimic.

Vântul dorinţelor

Într‑o zi frumoasă de primăvară, Vinasciua, aşa îl chema pe băiat, şedea în mijlocul unui câmp verde. Vântul îi gâdila nările cu parfumul noului anotimp. Multe animale micuţe se trezeau din hibernare şi ieşeau din vizuinele lor. Fiecare creatură părea că se bucură nespus de acel soare călduţ. Doar Vinasciua nu era atins de bucuria naturii şi mormăia.

Deodată, freamătul vântului deveni mai puternic şi tânărului i se părea că acesta îi adresează chiar câteva cuvinte:

– Sunt vântul dorinţelor! Sunt vântul dorinţelor” Tinere, ce doreşti? Tinere, ce doreşti?

– Vreau să nu mai fie totul atât de plictisitor, răspunse fără ezitare băiatul. Nu îmi place primăvara aceasta atât de delicată. Aş dori, mai de grabă, un soare puternic şi fierbinte care să îmi bronzeze pielea. Aş vrea să înot în apa unui râu, nu să stau aici pe iarbă şi să miros parfumurile primăverii ca o fetiţă. Îmi doresc să fie vară!

– Eşti absolut sigur că vrei să vină vara chiar din acest moment?, întrebă vântul.

– Foarte sigur!

Atunci vântul se făcu şi mai puternic, din ce în ce mai puternic. Îl prinse pe tânăr într‑un vârtej şi începu să‑l învârtă în jurul său multe ore, zile, luni, până când se făcu vară. Apoi, Vinasciua deschise ochii ca şi cum s‑ar fi trezit dintr‑un somn profund. Soarele era fierbinte, iar plantele din jurul său erau toate verzi. Lângă el se afla un izvor cu apă cristalină care forma apoi un râuşor limpede. Vinasciua ar fi vrut să facă o baie, dar apoi îşi spuse:

– E foarte obositor să mă dezbrac, şi apoi ce rost are să fac baie?

Privi pentru o clipă sclipirea soarelui pe apele limpezi ca o oglindă, apoi îşi începu din nou mormăitul. Atunci apa clipoci mai tare şi, la un moment dat, i se adresă tânărului.

– Sunt izvorul dorinţelor! Sunt izvorul dorinţelor! Tinere, ce doreşti?

– Mă plictisesc foarte tare, se lamentă băiatul. M‑am săturat de razele soarelui şi de răsfrângerile sale pe oglinda apelor. Vara este monotonă! Aş vrea să fie toamnă, atunci când se face berea cea proaspătă şi toţi tinerii se întâlnesc pentru a cânta melodii frumoase în jurul meselor cu mâncare aburindă şi dansează până târziu în noapte.

– Dar de ce nu încerci să te bucuri de această vară frumoasă?, insistă izvorul dorinţelor.

– Pentru că nu îmi place! Mie îmi place doar toamna!

– Dar eşti sigur că vrei să vină toamna încă din clipa aceasta?

– Foarte sigur!

Atunci râuleţul ieşi din albie şi se transformă în multe corzi invizibile ce îl învârtiră pe băiat cu o viteză uluitoare timp de mai multe ore, zile, nopţi, săptămâni, luni, până când se făcu toamnă.

Ploaia dorinţelor

      Peste tot era miros de carne prăjită. Într‑o sală frumoasă cu tavanul de lemn, erau pregătite multe mese, iar în jurul lor erau mulţi oameni care se veseleau şi sărbătoreau ziua vânătorii, gustând din berea proaspăt făcută. Cu toţii cântau şi glumeau. Spre sfârşitul prânzului, un grup de muzicanţi începu să‑şi pregătească instrumentele şi, în curând, toţi tinerii dansau pe muzica lor. Mulţi tineri îl invitară şi pe Vinasciua la dans, dar acesta se opuse de fiecare dată cu un gest de refuz, ca şi cum ar fi zis:

– Crezi că eu am chef să dansez?

În curând, chipul rotund al lunii fu acoperit de nori negri. Începu să plouă. Nu era o ploaie foarte puternică, dar era extrem de insistentă. Tinerii începură să danseze încă şi mai fericiţi, doar Vinasciua rămăsese plictisit de tot ce se întâmpla în jurul său. Ropotul ploii deveni mai puternic, iar tânărul auzi o voce care îi spunea:

– Sunt ploaia dorinţelor! Sunt ploaia dorinţelor! Tinere, ce doreşti?

– Mă plictisesc de moarte!, exclamă acesta. Toţi oamenii aceştia mă enervează. Aş vrea să fiu singur pe vârful înzăpezit al unui munte. Vreau să schiez! Da, aş vrea să fie iarnă!

– Eşti chiar atât de sigur că vrei să vină iarna chiar acum?

– Foarte sigur!

Atunci ploaia se înteţi şi îl acoperi pe tânăr ca un cearşaf, învârtindu‑l cu viteză ameţitoare, timp de mai multe ore, zile, nopţi, săptămâni şi luni, până când se făcu iarnă.

Vinasciua se trezi în vârful unei pârtii de schi, cu o pereche de schiuri în picioare. Curând începu o coborâre lină pe zăpada cea proaspătă şi moale. Timp de câteva minute i se păru foarte distractiv să audă vântul cum îi şuieră pe lângă urechi şi să coboare pe pârtie ca un fulger. Urcă din nou în vârful pârtiei şi mai coborî de câteva ori, dar apoi îşi spuse:

– Am obosit foarte tare şi la urma urmei e plictsitor. E mereu la fel! Îmi este şi foarte frig. Mi‑a îngheţat vârful nasului.

Chiar în acel moment auzi un zgomot ciudat, ca un tunet, apropiindu‑se de el.

– Să fie oare o avalanşă? Asta ar mai lipsi! Ce anotimp antipatic este iarna! Ce frumos ar fi dacă s‑ar face numaidecât primăvară.

Avalanşa dorinţelor

      Acel tunet deveni mai puternic ca niciodată. Dar nu era un fulger, ci, într‑adevăr, era o avalanşă ce se prăvălea din înălţimile muntelui, transformându‑se într‑o voce care i se adresă lui Vinasciua.

– Sunt avalanşa dorinţelor! Sunt avalanşa dorinţelor! Tinere, ce doreşti?

– Mereu aceleaşi cuvinte!, răspunse el iritat. Ce crezi că aş vrea, dacă nu o schimbare atunci când lucrurile nu merg cum trebuie? Şi apoi, nici nu‑mi place să fiu tratat ca un copil capricios. Aş vrea să am mai mulţi ani…..aş vrea să fiu mai în vârstă!

Nu apucă să termine de pronunţat aceste cuvinte că avalanşa se năpusti asupra lui şi îl rostogoli la vale împreună cu cantităţi uriaşe de zăpadă. Îl tot rostogoli timp de mai multe ore, zile, nopţi, săptămâni şi luni, lăsându‑l pe fundul unei prăpăstii, în jurul căreia se ridicau pereţii stâncoşi ai muntelui.

Totul era gri, precum pietrele de pe jos. Vinasciua şedea pe una dintre ele. Părul său era alb, barba lungă şi albă îi atârna pe piept. Încercă să se ridice, dar picioarele nu‑l mai ascultau. Atunci îşi privi mâinile: erau slabe şi neputincioase.

– Sunt bătrân?, se miră el. E posibil ca timpul să treacă atât de repede?

Avalanşa dorinţelor îi răspunse:

– Da. Din păcate este posibil!

– Şi nu pot să mai îmi pun vreo dorinţă?

– Despre ce dorinţă este vorba?

– Aş vrea să nu mai fiu nerăbdător, să mă mulţumesc cu timpul care trece cum vrea el şi cu tot ce acesta aduce cu sine.

Avalanşa dorinţelor îl învălui atunci din nou şi îl rostogoli la vale timp de mai multe ore, zile, nopţi, săptămâni, luni şi ani. După aceea, Vinasciua se trezi la o vârstă fragedă, stând pe un câmp verde şi ascultând freamătul vântului, exact ca în ziua când îşi dorise să vină, deodată, vara.

Îşi amintea oare nerăbdarea acelei zile îndepărtate? Sau uitase cu totul trecerea sa prin timp? Oare ce a făcut începând din acel moment? Cum avea să se comporte în viitor? Povestea nu dă un răspuns la aceste întrebări. Încercaţi să daţi voi răspunsul.

 

indicatii-didactice

Învăţătura ascunsă în poveste

      Copiii de astăzi ştiu să folosească foarte bine telecomanda televizorului şi să aleagă doar ceea ce le „place”. Ceea ce nu le „place” este schimbat, lăsat deoparte sau oprit. Acest mod de a acţiona se extinde de la emisiunile TV la toate aspectele vieţii. „Plăcerea” devine criteriul comun al tuturor opţiunilor. „Plictiseala” este „păcatul” pe care ei cred că trebuie să‑l evite cu orice preţ.

Din această cauză, mulţi dintre copiii şi tinerii de astăzi nu mai au capacitatea să vadă câtă frumuseţe şi câte oportunităţi li se deschid în fiecare zi, fantezia lor se atrofiază, iar timpul nu mai este un dar, ci doar o nelinişte peste care trebuie să treacă repede.

Vântul, izvorul, ploaia şi avalanşa satisfac dorinţele copilului din poveste, dar, în egală măsură, prin intervenţia lor, îl fac să înţeleagă câtă responsabilitate se ascunde în spatele darului minunat al timpului. Acesta este unic şi irepetabil. Odată pierdut nu poate fi niciodată recuperat. Ceea ce pentru Vinasciua este posibil în poveste, nu este posibil şi în viaţa reală.

Pentru discuţii

      În primul rând, copiii trebuie ajutaţi să găsească un final satisfăcător pentru această poveste.

  • Oare la ce se gândeşte acest băiat mereu nemulţumit după experienţa prin care a trecut? Oare după aceasta, va şti să aprecieze cum se cuvine darul timpului? Cum îşi va petrece zilele?
  • Vi se întâmplă şi vouă adesea să vă plictisiţi?
  • Care sunt momentele cele mai frumoase ale zilelor voastre? Dar cele mai plictisitoare?
  • Voi ce aţi cere de la avalanşa dorinţelor?
  • Ce înseamnă expresia: „timpul este un dar de la Dumnezeu”?
  • Ce părere aveţi despre mentalitatea „time is money”? Care este modul cel mai bun de a petrece timpul liber?

Pentru activităţi

      Copiii pot desena un ceas care să îi reprezinte şi pe care, cu ajutorul a diferite culori, să evidenţieze timpul dedicat zilnic studiului, somnului, mâncatului, distracţiei etc. Cu o culoare separată trebuie să evidenţieze şi timpul acordat lui Dumnezeu. Catehetul sau învăţătorul trebuie să explice că timpul dedicat lui Dumnezeu nu înseamnă numai timpul dedicat rugăciunii, liturghiei, catehezei, ci şi timpul dedicat fraţilor în nevoi, timpul generozităţii, bunătăţii şi solidarităţii.

Biblia povesteşte

      Tot pentru a ne învăţa să fim atenţi cu timpul nostru, pentru a nu ne lăsa luaţi prin surprindere „dormind şi fără ulei în lampă”, Isus a spus parabola celor zece fecioare plecate în întâmpinarea mirelui. Cinci erau înţelepte, iar cinci erau nebune. Parabola poate fi găsită la Mt. 25, 1‑13.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s