Ce supererou ai vrea să fii?

     Să recunoaştem! Cu toţii am avut în copilărie o perioadă în care ne visam zburând spre zări înalte, invizibili fiind, mutând lucrurile din loc doar prin puterea minţii, citind gândurile celorlalţi ori teleportându-ne dintr-un loc în altul fără ca cineva să-şi dea seama.

  Umblam prin casă de colo până colo purtând o pelerină, invizibilă bineînţeles, care alimenta  entuziasmul, spiritul justiţiar, dar mai ales cel la aventurii, specifice unui supererou.

   Cu toţii am avut astfel de vise. În funcţie de generaţia din care am făcut parte, unii “umblau” în gaşcă cu Superman, Batman ori Spiderman, alţii porneau în aventuri cu Scooby Doo sau Fetiţele Powerpuff, iar alţii explorau peşteri şi salvau fete în alb alături de Cireşari.

  Pur şi simplu există ceva fascinant legat de supereroi, care captează interesul atât al celor mici, cât și al adulţilor; ne-am jucat fiecare cu imaginaţia şi am proiectat în mintea noastră o lume în care fiecare deţine super puteri.

  Însă, odată ce am lăsat visele de copil în urmă şi ne-am înfruntat cu greutăţile şi grijile care apar în cursul firesc al vieţii, am ajuns la concluzia că nu exista super eroi, ci doar simpli eroi. Uneori propriile greutăţi sunt suficiente pentru fiecare în parte, nu ştiu cine ar putea face faţă ca, pe lângă acestea, să mai poarte pe umeri şi poverile întregii omeniri.

  Nu-mi doresc să fiu un super erou, poate doar un erou. Un erou, în viziunea mea, este cel care prin calităţi naturale reuşeşte să aducă zâmbete şi fericire în viaţa celor din jur, împrăştie bunătate şi tandreţe, poartă de grijă şi e atent la nevoile celorlalţi. Pentru asta n-am nevoie de muşchi, pelerine invizibile, supermaşini, poţiuni magice sau să mă teleportez. În schimb aş mai avea nevoie de puţină răbdare, oleacă de toleranţă, empatie, o doză considerabilă de bună dispoziţie.

Nu-mi propun să devin super erou şi să salvez omenirea!

Poate doar câteva suflete…

Un cititor

 

Reclame