PACHET ANIVERSAR – Colecţia Quaestio (Pachetul conţine 8 titluri)
1. „Cuvântul lui Dumnezeu. Scriptură – Tradiţie – Magisteriu” – Joseph Ratzinger/Papa Benedict al XVI-lea (156 pagini)
Cele trei texte care compun acest volum tratează, dintr-o perspectivă ecumenică, despre Cuvântul lui Dumnezeu care e viu în Biserică. Două întrebări la care autorul răspunde pe parcursul analizelor sale: cum poate fi cunoscut și predicat adevărul credinței creștine? Poate fi acesta demonstrat și transmis? Regăsim aici teme esențiale ale pontificatului lui Benedict al XVI-lea, și anume refacerea unității depline și vizibile a tuturor ucenicilor lui Cristos. Cartea dezvăluie soluțiile teologului și cardinalului Ratzinger, pe care acesta le-a reluat și în calitate de pontif roman.
2. “Strălucirea lui Dumnezeu în zilele noastre. Meditaţii la anul liturgic” – Joseph Ratzinger/Papa Benedict al XVI-lea (200 pagini)
Joseph Ratzinger / Papa Benedict al XVI-lea ne oferă niște meditații profunde cu privire la ceea ce ar trebui să fie viața noastră întru Cristos trăită în acord cu marile sărbători ale anului liturgic. Astfel, acestă carte cuprinde gânduri despre probleme de maximă actualitate, precum cele ale păcii, sărăciei, nefericirii, alienării, dar și despre ce înseamnă respectul față de mediu, cum ar trebui să arate un bun conducător sau cum să dăm sens timpului nostru – toate acestea văzute din perspectiva semnificației sărbătorilor creștine. Prin aceasta el ne oferă un adevărat ghid de orientare spirituală în lumea de astăzi.
„Sărbătorile creștine sunt atât de indispensabile vieții noastre deoarece ele nu reprezintă numai un prilej de timp liber. Prin ele putem să întâlnim, atunci când deschidem ochii, ceea ce este total în afara experienței comune, pe Cel absolut Altul, respectiv rădăcinile istoriei noastre, experiențele fondatoare ale umanității, iar de-a lungul lor putem experimenta iubirea eternă, care este adevărata sărbătoare a omului.” Joseph Ratzinger / Benedict al XVI-lea.
3. “Despre creaţie şi cădere. La Început Dumnezeu a creat. Consecinţele credinţei în creaţie. OMILII” – Joseph Ratzinger/Papa Benedict al XVI-lea (120 pagini)
„Amenințarea tuturor lucrurile vii prin activitatea omului, despre care astăzi se vorbește pretutindeni, a dat o nouă urgență tematizării temei creației. În mod paradoxal, se poate însă constata că, în același timp, mesajul despre creație este aproape cu desăvârșire absent din cateheză, din predicare și chiar din teologie.” Astfel, în cadrul a patru omilii pe marginea relatărilor biblice despre creație și a unei prelegeri despre consecințele credinței în creație, Joseph Ratzinger (Papa Benedict al XVI-lea), își propune în această carte să aducă din nou, în conștiința contemporanilor, această temă fundamentală și „să ofere o încurajare pentru dezvoltarea acestui subiect în cadrul proclamării mesajului creștin și a teologiei.”
Confruntând în permanență ideea creștină despre creație cu marile idei științifice și filosofice care au adus în discuție această temă, Joseph Ratzinger reușește, în același timp, să aducă la lumină atât pericolele implicate în viziunile despre lume care resping ideea creației, cât și semnificația și consecințelele mesajului creștin despre creație și despre locul omului în lume.
Creația își atinge sensul, și omul devine desăvârșit, adică răscumpărat, doar atunci când creația și răscumpărarea sunt gândite împreună, iar credința este trăită în totalitatea ei.
4.“Credinţă creştină şi înţelegere umană. Studii despre Euharistie, Treime şi persoana umană” – Robert Sokolowski (336 pagini)
Studii despre Euharistie, Treime și persoana umană
Distincția operată de creștinism între Dumnezeu și lume constituie tema primului grupaj de eseuri din volumul de față, care discută locul filosofiei în credința creștină și câteva tipuri de raționament adecvate credinței creștine. A doua secțiune a cărții discută Euharistia (expresia primară a vieții creștine), slujirea episcopală (al cărei rol suprem este celebrarea euharistică) și misterul Sfintei Treimi. A treia secțiune a volumului explorează impactul credinței creștine asupra înțelegerii pe care o avem despre persoana umană. Eseurile din această secțiune tratează concepte ca sufletul și persoana, viața politică și legea naturală. O temă recurentă în această secțiune este afirmația că fiecare lucru are natură și finalitate proprii, cu alte cuvinte au inteligibilitate proprie, care trebuie respectată de acțiunea, știința și filosofia omului și nu trebuie subminate de credința religioasă. Credința nu diluează naturile lucrurilor, nici nu transformă finalitățile lucrurilor în scopuri. A patra și ultima secțiune analizează în ce fel poate credința creștină să modeleze rațiunea practică și teoretică. Eseurile examinează medicina, profesiile și psihanaliza și explorează câteva din implicațiile instituționale ale credinței și rațiunii în viața academică și în programele de seminar. Eseurile au fost scrise pentru diverse ocazii și de aceea există elemente care se reiau, însă eu cred că, datorită diferențelor de context, reluările nu sunt redundante, ci clarificatoare.
5. “Arta – memorie a comuniunii”- Marko Ivan Rupnik (200 pagini)
Poetul rus Ivanov şi-a atins apogeul misiunii în aprofundarea raportului dintre artă, cultură şi credinţă. În viziunea sa, există o analogie vitală între artă şi credinţă, fapt care apropie între ele actul creaţiei artistice şi experienţa religioasă. În procesul de creaţie artistică autentică se poate da de urma parcursului adevăratei experienţe spirituale. Autorul cărţii, teolog şi pictor la rându-i, aşteaptă de la scrierile lui Ivanov să vadă dacă actul creaţiei artistice, atât de apropiat de modul de gândire al Sfinţilor Părinţi, nu poate oferi inspiraţia pentru o metodă teologică în stare să determine întoarcerea teologiei la sursele ei vitale.
6. “Biblia răspunde” – Ioan Ploscaru (144 pagini)
„Sfânta Scriptură are unele citate care foarte greu se pot interpreta, chiar de către persoane cu studii teologice de ani îndelungaţi. Cum ar putea să le interpreteze cineva fără studii în acest domeniu? Important, pentru mântuirea noastră, nu este să cunoaştem în întregime înţelesul Sfintei Scripturi, ci două lucruri trebuiesc: Iubirea de Dumnezeu şi iubirea de aproapele (Mt. 22,37; Mc 12,30-31; Lc 10,27).”
7. “Creştinii în faţa lui Israel” – Michael Remaud (162 pagini)
Cartea de față, deși scrisă în 1983, nu s-a „învechit” nicidecum. Mentalitățile se schimbă cel mai greu și prejudecățile, îndelung vehiculate, hrănite și de prea omeneasca lene intelectuală, continuă să modeleze comportamentele și atitudinile. Michel Remaud înfățișează aici o reflecție teologică bine fundamentată, argumentată și nuanțată, menită să trezească reflecția creștinului serios, dornic de a fi pe placul Domnului său. Deși de la data apariției acestei lucrări s-a cercetat și s-a scris mult, sub impulsul Declarației Nostra Aetate a Conciliului Vatican II (1965), și s-au făcut pași importanți pe plan mondial în dialogul dintre creștini și evrei, la noi această temă de reflecție e departe de prim-planul vieții religioase și intelectuale. De aceea, lucrarea pe care o propunem poate sluji drept introducere într-un domeniu perceput astăzi drept vital pentru o bună așezare a credinței creștine. Nu sunt ocolite întrebările incomode, nu sunt mascate dificultățile, dar toate apar ca tot atâtea provocări pentru gândire și pentru credință.
8. “Frica de răscumpărare şi alte eseuri” – Reno Russel (160 pagini)
„Acedia e un cuvânt de origine greacă și, literal, înseamnă „fără grijă”. În tradiția latină a celor șapte păcate de moarte, ne-a parvenit sub denumirea tristitia sau otiositas, tristețe sau indolență. Însă nu-i de ajuns să cităm sinonime și traduceri. Pentru tradiția monastică, acedia sau trândăvia e o stare spirituală complexă, ce desfide definirea simplă. Ea descrie o moleșeală și o deznădejde care copleșesc străduința spirituală. Trândăvia nu e simplă indolență sau lene; ea implică o stare de torpor animi, o plictiseală a sufletului ce poate izvorî la fel de ușor și din agitație, și din apatie.”
Volumul de față cuprinde șapte texte scrise de Russell Reno între anii 2003 și 2017.
Russell Reno (n. 1959) este un teolog american, format în tradiția episcopaliană și devenit catolic în anul 2004. El este editorul, de mulți ani deja, al prestigioasei reviste First Things. Journal of Religion and Public Life și autorul a numeroase cărți.
Ideile lui Reno provin din marea tradiție a gândirii teologice, spiritul lui e unul alert, iar scriitura este bogată stilistic. Așadar, o combinație rară de înțelepciune și elocvență.
PACHET ANIVERSAR – Colecţia Quaestio (Pachetul conţine 3 titluri)
1. “Răstigniţi cu Cristos” (144 pagini)
Mântuitorul nostru Isus Cristos şi-a ales unele suflete privilegiate, pentru a lua parte în mod vizibil la Patimile şi Agonia Sa, imprimându-le în trup şi suflet rănile şi durerile sale. Aceştia sunt stigmatizaţii.
Niciodată în istoria Bisericii creştine nu au fost atâţia stigmatizaţi, bărbaţi şi femei, purtând rănile Mântuitorului, ca în secolul XX; dar se poate afirma că în secolul nostru s-au comis şi cele mai mari păcate: două războaie mondiale în care au murit milioane de oameni; au fost mari prigoane şi crime în masă, atât din partea hitlerismului ultranaţionalist, cât şi din partea comunismului ateu, ucigând alte zeci de milioane de oameni nevinovaţi, şi la care mai putem adăuga sectele diabolice şi religiile păgâne care macină conştiinţele şi distrug ideea de Dumnezeu.
Ioan Ploscaru
2.“Urmele lui Dumnezeu” (168 pagini)
Unde este adevărata fericire, după care tânjeşte sufletul omenesc? De ce atâta suferinţă? Cine ar putea să ne răspundă? Cine deţine aceste secrete, căci la fiecare pas ne înconjoară imprevizibilul, necunoscutul…
Astfel se întreabă omul, mai cu seamă după ce rămâne singur… Familia s-a destrămat, boala nemiloasă, patul de spital atât de inospitalier,… totul se prăbuşeşte în jurul său…
Treptat, în adâncul fiinţei sale, o anumită şoaptă şi o anumită vinovăţie îl atrage spre sacru. Obscur şi nesigur, cugetând cu disperare, omul găseşte acest Absolut, găseşte pe Dumnezeu, care-l aşteaptă de mulţi ani…
Ioan Ploscaru
3. “Biblia răspunde” (144 pagini)
„Sfânta Scriptură are unele citate care foarte greu se pot interpreta, chiar de către persoane cu studii teologice de ani îndelungaţi. Cum ar putea să le interpreteze cineva fără studii în acest domeniu? Important, pentru mântuirea noastră, nu este să cunoaştem în întregime înţelesul Sfintei Scripturi, ci două lucruri trebuiesc: Iubirea de Dumnezeu şi iubirea de aproapele (Mt. 22,37; Mc 12,30-31; Lc 10,27).”
PACHET ANIVERSAR – Papa Francisc (Pachetul conţine 2 titluri)
1. “Ce ar face Papa Francisc? Aducând nevoiaşilor vestea cea bună” – Sean Salai (176 pagini)
“Ce ar face Papa Francisc? este un amestec reconfortant de istorioare personale, spiritualitate iezuită și învățături papale, combinând cu iscusință anecdota și cunoașterea interioară în aceste pagini bine scrise. Pentru toți cei care doresc să accepte chemarea Papei Francisc de a trăi mai aproape de Isus, Salai este ghidul perfect: plin de duh, înțelept și provocator.”
– Austen Ivereigh, autorul cărții Marele reformator: Francisc și devenirea unui Papă radical
“Printr-o analiză clară și convingătoare, Salai ne deschide o fereastră către inima Papei Francisc, permițându-ne să aruncăm o privire în izvorul din care Sfântul Părinte vorbește despre tandrețea cu care ne iubește Dumnezeu și despre nevoia ca toți credincioșii să aducă acea iubire într-o lume care o așteaptă. Recomand cu căldură această carte tuturor celor care doresc să răspundă la chemarea Papei Francisc de a deveni mijlocitori și misionari plini de bucurie ai milostivirii.”
– Episcop Frank Caggiano, Dieceza de Bridgeport
2. “PAPA FRANCISC. Cuvinte pentru inimă, minte și mers împreună” – Diane Houdek (194 pagini)
Trebuie să credem că, așa cum piatra de la mormânt a fost dată la o parte, la fel va fi îndepărtat orice obstacol din calea comuniunii depline. Va fi un har al învierii, pe care îl putem pregusta chiar astăzi. Ori de câte ori cerem iertare unul altuia pentru păcatele săvârșite împotriva altor creștini și de câte ori găsim curajul de a ierta și de a primi iertarea, noi experimentăm Învierea! De câte ori depășim vechi prejudecăți și găsim curajul de a construi noi relații fraterne, noi mărturisim că Isus Cristos a înviat cu adevărat! De câte ori reflectăm la viitorul Bisericii în lumina vocației sale pentru unitate, strălucește aurora Paștilor! Reafirm aici speranța, exprimată deja de predecesorii mei, pentru continuarea dialogului cu toți frații noștri în Cristos pentru a găsi o modalitate de exercitare a slujirii Episcopului Romei, care, în fidelitate față de misiunea sa, să fie deschisă față de circumstanțe noi și, în contextul actual, să fie o slujire a iubirii și a comuniunii, recunoscută de toți. (cf. Ioan Paul al II-lea, Et Unum Sint, 95-96).
BAZILICA SFÂNTULUI MORMÂNT (IERUSALIM), DUMINICĂ, 25 MAI 2014
galaxiagutenbergblog.wordpress.com 