Mulţi se opresc cu perplexitate în faţa cantităţii imense de scrieri, se luptă cu două-trei cărţi, iar apoi îşi pierd dorinţa şi curajul de a continua să citească, din cauza aparentei nelimitări. Pentru ei repet ceea ce am mai spus deja: ceea ce a crescut dintr-o meditaţie lentă poate fi primit doar într-o practică lentă a meditaţiei. Acest lucru este valabil mai ales în cazul comentariilor scripturale; ele sunt cele mai potrivite ca pregătire pentru propria rugăciune contemplativă. Citiţi versetul din Biblie, apoi reflecţiile lui Adrienne von Speyr asupra lui şi utilizaţi-le ca „puncte de reflecţie”. De exemplu, „Predica de pe Munte”, „Patimile după Matei” şi „Epistola către Coloseni”, „Psalmii”, „Pildele”.
O altă abordare a operei sunt micile lucrări tip-tratat, care dezvoltă un anumit aspect al viziunii ei teologice. Mai întâi de toate trebuie citită aici „Slujitoarea Domnului”, apoi lucrări uşor de consultat, ca „Porţile vieţii veşnice”, „Dumnezeul nemărginit”, „Chipul Tatălui” şi altele de acest fel. De aici devin mai uşor inteligibile lucrări mai masive, precum „Lumea rugăciunii” şi „Mărturisirea”.
O a treia cale, care necesită desigur o oarecare cunoaştere a Scripturii, ar fi căutarea sistematică a pasajelor teologice esenţiale. Ce spune, de exemplu, Adrienne von Speyr despre poziţia harismelor în Biserică? Acest lucru se găseşte desigur în comentariul la 1 Corinteni 14 (în legătură cu cap. 12 şi 13), ce părere are despre viziunea apocaliptică (vezi începutul comentariului Apocalipsei)? Dar despre legătura dintre slujire şi iubire în Biserică (vezi Ioan cap. 20 şi 21)? Această cale va deveni şi mai uşor accesibilă prin publicarea volumelor postume (în special a volumelor 5 şi 6) şi printr-un indice cuprinzător.
galaxiagutenbergblog.wordpress.com 