Ecaterina Hanganu scrie despre „Sfântul apostol și martir Iuda Tadeu“

Coperta IUDA TADEU1-page-001-1Într-o lume sufocată de false modele, avem nevoie de adevărate repere, care să oglindească adevărul, nu de minciuni poleite și frumos ambalate, capabile să sucească minți și să întunece suflete. Şi ce sursă mai bună de modele putem avea decât sfinții? Unii dintre ei strălucesc de secole în biserici și sanctuare de pe toate continentele, alții se află pe nedrept în umbra uitării sau a necunoașterii. Despre un astfel din urmă sfânt este vorba în cartea de față. Pentru că poartă același nume cu apostolul-vânzător Iuda (Iscarioteanul), Iuda Tadeu este mai puțin cunoscut și venerat decât ceilalți apostoli (cu excepția notabilă a Statelor Unite ale Americii, unde există un cult înfloritor adresat sfântului nostru).
Cărticica Ecaterinei Hanganu, „Sfîntul apostol și martir Iuda Tadeu“, apărută în colecţia Fides la Editura Galaxia Gutenberg,  vine să umple un gol și reprezintă o bună sursă documentară pentru viața, minunile (trecute și prezente), rugăciunile și devoțiunile legate de numele Sfântului apostol și martir Iuda Tadeu. Prima parte a cărții cuprinde informații și comentarii legate de viața, numele, activitatea misionară, urmate de detalii privind iconografia, sanctuarele, miracolele și scrierile (epistola) Sfântului Iuda Tadeu. Despre înfățișarea sa, Tradiția ne-a transmis aceste amănunte: „Sfântul apostol Iuda Tadeu este reprezentat în majoritatea icoanelor ca un bărbat tânăr, cu ochii negri, cu barba și părul scurt sau eventual lung, ondulat, căzând pe umeri, șaten, semănând la chip cu Isus Cristos, iar deasupra creștetului său arde flacăra Sfântului Duh. Peste tunica albă poartă o mantie verde sau roșie“. Sanctuarele majore consacrate sfântului sunt Bazilica Sf Petru din Roma, Reims și Toulouse (Franța).
În partea a doua, autoarea oferă cititorilor o superbă colecție de rugăciuni (pentru o favoare specială, ajutor spiritual, vindecare, speranță, pace, ziua de azi, ziua de mâine, bolnavi, bolnavi de cancer, în încercări și necazuri, mari nenorociri, pentru sfârșit fericit, viața veșnică, convertire), novene, litania și rozariul dedicate Sfântului Iuda Tadeu. Ce comoară spirituală ascunde această cărticică! Cu atât mai mult cu cât sfântul nostru are faimă de apostol „al celor disperați“ și al „cauzelor imposibile“ (la „concurență“ cu Sfântul Anton de Padova și Sfânta Rita din Cascia).
Să-l cunoaștem pe Sfântul Iuda Tadeu și să apelăm cu credință la mijlocirea sa puternică, în toate împrejurările vieții…
Ana-Maria BOTNARU

Noutăţi: “Vor privi la cel pe care L-au străpuns. Calea Crucii” şi “Calea Omului Nou. Alături de Sf. Francisc şi Padre Pio” – Marko Ivan Rupnik

 

“Vor privi la cel pe care L-au străpuns. Calea Crucii” – Marko Ivan Rupnik

Colecţia: Artã şi rugãciune / Număr de pagini:34 color / Format: 20×20

Calea Crucii, așa cum o cunoaștem noi, ca formă de devoțiune mai obișnuită și mai populară față de Patimile lui Cristos, de meditație asupra suferinţelor Sale, și de a ne lăsa cuprinși de compasiune, este ultima verigă a unei lungi serii de practici pioase care s-au dezvoltat de-a lungul timpului Pelerinajele în Tara Sfântă începuseră încă din sec. al IV-lea, iar Golgota și Mormântul Sfânt deveniseră ținta unei procesiuni speciale care apoi, cu timpul, s-a extins și în alte locuri sfințite de suferințele Domnului. În Evul Mediu latin, sfântul Francisc este cel care dă, prin reprezentarea scenei Naşterii Domnului, un puternic impuls unei spiritualități a imaginii și, în consecință, evanghelizării. Francisc vede personajele din “iesle” ca pe o posibilitate pentru credincios de a se  intra în starea de suflet și în gândurile acestor personaje. Acest fapt dă posibilitatea unei abordări mult mai întregi și complexe față de simpla comunicare verbală.

Puteţi comanda cartea  AICI


 

“Calea Omului Nou. Alături de Sf. Francisc şi Padre Pio” – Marko Ivan Rupnik

Colecţia: Artã şi rugãciune / Număr de pagini: 76 color / Format: 20×20

Dorința oricărui pelerin este de a ajunge cât mai repede şi cât mai aproape posibil de mormântul sfântului pe care îl venerează, de al cărui sprijin şi îndurare are nevoie sau căruia doreşte să îi aducă mulţumire. Aici se ascunde însă o iluzie spirituală subtilă, căci faptul de a se apropia fizic de acest sfânt, de a-i atinge chiar piatra de mormânt, poate da naştere anumitor emoţii fără a se răsfrânge însă asupra vieţii sale, în ansamblul ei. Din acest motiv, ceea ce stă scris la începutul coborârii spre cripta sfântului trebuie citit cu mare atenţie.
Pe peretele din stânga citim următoarele: „Când s-a împlinit timpul, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său. / Dezbracă-te de omul cel vechi / Ȋmbracă-te cu Cristos / Spiritul Sfânt strigă Abba, / Fii întru Fiul.”, iar pe peretele din dreapta: „Botezaţi-vă în Cristos Isus, / întru moartea Sa. / Ȋnviaţi în El, / din moarte vii întoarceţi-vă / Și umblaţi întru înnoirea vieţii.” Astfel de cuvinte îndeamnă pelerinul să încetinească pasul, să se oprească şi să îşi îndrepte atenţia spre lucrurile bune şi de folos şi, mai ales, să devină conştient de sensul vieţii creştine. Din aceste cuvinte înţelegem că viaţa noastră naturală se îndreaptă inexorabil spre moarte ca urmare a păcatului, dar că datorită vieţii lui Cristos primite prin botez, ne întoarcem la o viaţă nouă în măsura în care ne „îmbrăcăm cu Cristos”. Prin botez, structura noastră lăuntrică participă deja la lumea învierii, a escaladat deja zidul morţii şi se împărtăşeşte cu viaţa lui Cristos, o viaţă primită de la Spiritul Sfânt, care ne întemeiază ca trup al lui Cristos. Aşa cum Spiritul Sfânt se află în Cristos, aşa se află în oricine crede în El. Dumnezeu Tatăl ne face pe toţi părtaşi la Spiritul Său, toţi suntem fiii lui Dumnezeu, uniţi în Cristos ca fii întru Fiul. Aceasta este singura viaţă pe care o poate trăi creştinul, cea legată de sângele lui Cristos, care ne învie în Trupul Său.

Punteţi comanda cartea  AICI

 

 

7 cărți de citit și de dăruit în preajma Paștilor

titlu

 

A fost

Subintitulată „Șaid0674bpte întrebări asupra morții lui Iisus“, micuța carte a episcopului Lambiasi pune în evidență un paradox esențial și existențial: „figura lui Iisus este fascinantă pentru omul de astăzi, dar crucea îl înspăimântă“.

Perspectiva autorului pune în acord „povestirea evangheliilor și spiritul Scripturii“ și „cultura din zilele noastre“. 1. Oare Iisus a murit cu-adevărat pe cruce?, 2. Oare totul a fost scris și programat dinainte?, 3. Cum a înfruntat Iisus moartea?, 4. A înviat într-adevăr?, 5. De ce acea moarte ne mântuie pe toți?, 6. Ce fel de contemporaneitate există OARE între noi și Hristos?, 7. Ce legătură există oare între Crucea lui Iisus și a noastră? – la aceste întrebări răspunde erudit Francesco Lambiasi, bazându-se în egală măsură, pe Scriptură și pe Tradiție, descifrând pentru noi, cu ochii credinței, acest eveniment istoric epocal, mântuitor și tulburător deopotrivă.

 

Calea

id0856bSubintitulată „O lectură tematică a Regulii Carmelului în lumina spiritualității răsăritene“, cartea propune, după expresia autoarei, „simple note ale unei lecturi tematice, cursive, meditative a Regulii, ținând cont de punctele de vedere istoric și biblic“.

Iată câteva repere pe acest drum anevoios și fascinant al rugăciunii, contemplației și ascezei: a sui pe munte… muntele Carmel, inima curată, formula vitae (formula de viață), paternitatea spirituală… curăția… sărăcia, pustiu… fugă de lume, păzirea chiliei, rugăciunea continuă, liturgia, viața de obște, oratoriul… euharistie, post, abstinență, ispită… martiriu… luptă… armură, iubirea… credința… speranța… Lectio Divina, munca… calea împărătească, tăcere… isihia, smerenia, convertire… dreaptă socotință.

Cartea urmărește patru repere care se completează, se întrepătrund și se explică reciproc: Biblia, Sfinții Părinți, tradiția răsăriteană, tradiția carmelitană (Sf. Tereza de Avila, Sf. Ioan al Crucii, Sf. Tereza de Lisieux, Fer. Elisabeta a Sfintei Treimi, Fer. Jean Soreth). Sunt amintiți și sfinții martiri ai ordinului carmelitan: Pierre-Thomas (într-o cruciadă), Tereza a Sf Augustin și surorile sale (în timpul revoluției franceze), Titus Brandsma (la Dachau, 1942), Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein, la Auschwitz, 1942). Continuarea

7 cărți pentru vacanța de Crăciun (de citit și de dăruit)

1

  1. Henri J.M. Nouwen – „Pâine pentru drum: un jurnal de înțelepciune și credință“

O carte admirabilă, alcătuită ingenios din 365 de meditații spirituale, mici bijuterii, câte una pentru fiecare zi a anului. Autorul, „având o pregătire temeinică în psihologie și teologie“, un „fin cunoscător al naturii umane“, abordează teme esențiale pentru drumul de credință al fiecăruia dintre noi: trăirea clipei, darul prieteniei, descoperirea solitudinii, primirea iertării, dragostea necondiționată a lui Dumnezeu, adevărata intimitate, legământul lui Dumnezeu, adevărata ospitalitate, atingerea tămăduitoare, autoritate și ascultare, întrebări de sus, ispita de a acumula, Isus, Cel Binecuvântat, a fi ca Isus, puterea Duhului, rodul Duhului, curaj spiritual, lacrimile Tatălui, trupul comunității, comoara celor săraci, tovărășia celor morți, venirea Fiului Omului, meditația, însoțitorul sufletului nostru, stâlpii Bisericii, grădina sfinților, misiunea Bisericii, comuniunea sfinților, unitate în inima lui Dumnezeu, slujirea și viața spirituală, așteptare cu bucurie, trupuri spirituale, dilema vieții, Împărăția păcii, Rai și iad, lumină în întuneric, Inima lui Isus, misiunea împăcării, imaginația lui Dumnezeu.

  1. Pr. Tertulian Langa – „Bune vestiri. Reflecții evanghelice“

O carte de citit și recitit, hrană spirituală autentică, rod al trăirii și al gândirii unei figuri excepționale aparținând Bisericii Greco-Catolice din România – pr. Tertulian Langa. Inițial predici ținute în Catedrala „Schimbarea la Față“ din Cluj, textele din această carte au fost înregistrate și transcrise chiar de către enoriași – de aici farmecul oralității, care face cartea cu atât mai atractivă, dincolo de erudiția copleșitoare a autorului. Temele abordate sunt la fel de diverse precum Evangheliile din duminicile respective: familia creștină, minunea, rugăciunea, botezul, părerea de rău, izvoarele credinței, Înălțarea la cer, șarpele de aramă, permanența harului, momentul nevăzut al Învierii, purtarea de grijă a lui Dumnezeu, curajul atitudinii – Sf Gheorghe, negarea implicită a lui Dumnezeu, Sfântul păzitor al Pruncului și al Fecioarei, Am obosit? sau suntem lași…, Neprihănita Zămislire, valoarea clipei, icoanele și noi, Sfinții Arhangheli, duminica și munca, gândind la Judecata din urmă, stâlpii credinței în Cristos, Pruncul Isus în peștera din inimi, bogăția sărăciei, credința și înțelegerea.

  1. Ioan Ploscaru – „Urmele lui Dumnezeu“

Subintitulată „culegere de pilde, cugetări, exemple, experimentări, întâmplări, meditații și realități existente în Univers“, micuța carte a Episcopului Ploscaru este, după opinia autorului, „un abecedar al credinței pentru cei care nu au studiat religia și încearcă acum să se inițieze“.

„Unde este adevărata fericire, după care tânjește sufletul omenesc? De ce atâta suferință?“, se întreabă retoric autorul. Răspunsul vine în urma unui ocol erudit, alcătuind un impresionant evantai de argumente: știința și credința (Copernic, Kepler, Leibniz, Newton, Gauss, Pasteur, Einstein, Planck, Marconi, Jung), despre ateism (cu formidabilul cuvânt al lui Andre Malraux – „secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc“), cunoașterea lui Dumnezeu, mesajul nescris al naturii, argumentul istoric, existența sufletului, conștiința omului, setea după fericire, Revelația, atributele lui Dumnezeu. Continuarea

Ecumenica Junior 2015 a luat sfârşit, urmeazã Tabãra de creație și dezvoltare personală ECUMENICA Seniori

Tabără experimentală pentru Seniori – ediția a XVII-a

20140802_131237
 
În perioada 5-10 august 2015, la Tg.Lăpuș, județul Maramureș, parohia greco-catolică Buna-Vestire organizează a XVII-a ediție a Taberei de creație și dezvoltare personală ECUMENICA Seniori.
Motto-ul taberei: Prietenia – cale spre Dumnezeu!
Tema taberei: Nu este dragoste mai mare decât a-ți da viața pentru prieteni. (Ioan 15:13)
Într-o atmosferă specială, de comuniune spirituală, de prietenie, toleranță și dăruire, tineri de toate culorile vor participa la activități potrivit vârstei lor: de la jocuri interactive la anchete stradale, de la regizarea de piese  de teatru, la concursuri de cultură generală și religioasă. Adolescenții se vor întrece în sesiuni de creație literară, în articole pentru revista și site-ul taberei, vor fi implicati în diverse workshop-uri, experimente stradale, în competiții sportive și distractive, își vor exersa cunoștințele de limbă straină ca și cele muzicale, vor pune trup și suflet la colocvii, drumeții, vor trebui să guste din propria creație culinară în urma concursului de mâncare la ceaun – The Crazy Caldron (ceaunul nebunatic), vor lega prietenii și vor purcede la îmblânzirea focului de tabără cu un concert folk și sesiuni de fân-jumping, iar nu în ultimul rând își vor măsura generozitatea, iubirea de aproapele și rezistenta de-a lungul unei călătorii inițiatice – cu variate probe, care îi va marca pe viață.
Sosirea se va face miercuri, 5 august, după-amiaza, iar plecarea va fi luni dimineața, 10 august, fiecare cu mijloace proprii.
NU UITAȚI DE ADEVERINȚA MEDICALĂ CARE SĂ ATESTE CĂ ADOLESCENTUL DVS. NU SUFERĂ DE NICIO BOALĂ CONTAGIOASĂ ȘI RĂSPUNDE BINE LA SOLICITĂRI FIZICE.
Taxa de participare: 200 lei   (Plata se va face în contul parohiei : Parohia Greco-catolică Unită cu Roma “Buna Vestire” Tg.Lăpuș, cod fiscal (CUI) RO8282535, cont IBAN: RO56BRDE250SV03230702500, deschis la Banca Română de Dezvoltare Târgu-Lăpuş). Cei 200 de lei acoperă o parte din cazarea la internatul școlii din localitate, cele 3 mese pe zi și diferitele materiale didactice folosite la activități. Restul e asigurat de editura Galaxia Gutenberg.
Contact: Pr. Silviu Hodiș –
 Parohia „Buna Vestire”, 435 600 Tg.Lapus MM
Tel./Fax: +04 0262 385 280
Mobil: 0723 377 599, 0722 14 15 67
Site: www.tabaraecumenica.ro
Facebook: http://www.facebook.com/tabaraecumenica
e-mail: silviuhodis@yahoo.ro, contact@tabaraecumenica.ro

Collage1

Collage2 Collage3

NOUTATE :Terrierii şi fascinanta lor lume – Radu Geană

Coperta 1

Cu această carte, pe cât de interesantă, pe atât de necesară, tânărul autor Radu Geană, pe bună dreptate, se înscrie în tagma autorilor de literatură chinologică.
Este de notorietate că populaţia ţării noastre iubeşte câinele. Fie ei de rasă, cu o bogată istorie şi multiple generaţii în cartea de origine, sau fiinţe fără origine pompoasă, dar cu acelaşi suflet nobil, câinii sunt plini de afecţiune pentru gazda mult iubită.
Literatura chinologică din România, cu toate aceste constatări, nu este foarte bogată, ba chiar am putea spune că este sărăcăcioasă în comparaţie cu alte ţări, chiar şi cu vecinii noştri, care, de asemenea, nu excelează în acest domeniu.
Terrierii, că despre ei vorbeşte autorul, au însă o literatură bogată. Marea majoritate a raselor de terrieri, provenind din Regatul Unit, au o literatură de specialitate printre cele mai bogate.
Aceste rase, în cursul secolelor au fost folosite ca şi câini de vânătoare, utilizate pentru stârpirea rozătoarelor sau pentru combaterea altor specii de vânat: vulpi, bursuci, dar şi de vânat mai mare, ca mistreţul.
Datorită aspectului variat, de la rase cu aspect rustic şi până la înfăţişări stranii, datorită îngrijirii speciale a părului prin tunsoare sau trimat, avem toată gama de rase demne de admiraţie.
Cartea lui Radu Geană tratează rasele de terrieri dintr-un unghi enciclopedic, servind la îmbunătăţirea cunoştinţelor specialiştilor în chinologie, cât şi unul literar, spre placul iubitorilor de terieri.
Stilul de povestitor al autorului este captivant şi în acelaşi timp riguros în ale ştiinţei despre câini, adică în ale chinologiei.
Recomand această carte tuturor celor care iubesc aceste rase simpatice, dar şi celor care iubesc CÂINELE, prietenul vechi şi statornic al omului şi în condiţiile zbuciumate, supertehnologizate ale secolului XXI.

Acad. dr. KELEMEN ATILLA

____________________________

Mai multe detalii aici: http://galaxiagutenberg.ro/Terrierii-%C5%9Fi-fascinanta-lor-lume

Comorile Răsăritului creştin

id0120b

 Unul dintre capitolele la care cultura română se dovedeşte a fi deficitară e acela al lucrărilor de referinţă. Fie că e vorba de enciclopedii, dicţionare sau bibliografii tematice, sunt rare lucrările care pot răspunde exigenţelor acurateţii şi exhaustivităţii. O bună soluţie ar putea fi traducerea unor lucrări de referinţă occidentale. Deplin conştientă de acest lucru, una din editurile româneşti apărute în ultimii ani, „Galaxia Gutenberg”, a pus deja la dispoziţia publicului autohton câteva lucrări monumentale. Cea despre care vom vorbi în continuare este Dicţionarul Enciclopedic al Răsăritului Creştin coordonat de iezuitul dward G. Farrugia.

Tradus din limba italiană de Adrian Popescu, Vasile Rus, Ioan Muntean şi Andrei Mărcuş, masivul volum, de peste 850 de pagini, reprezintă, categoric, o apariţie-eveniment cu totul specială. De ce? Primul lucru care se cuvine menţionat este anvergura lucrării, semnalată prompt de domnul Alexandru Cistelecan în „Cuvânt înainte”: „(…) nu e primul dicţionar consacrat Răsăritului creştin; dar e cel dintâi care îşi propune o abordare <globală>, în care îşi au locul cuvenit nu doar marile fenomene spirituale, marile orientări creştine, ci şi cele mai <mărunte>, strict provinciale, adesea trecute cu vederea”. Într-adevăr. Exhaustivitatea e punctul forte al lucrării. Structurat pe patru „piloni”: teologie, spiritualitate, liturghie şi disciplină canonică, volumul coordonat de Părintele Farrugia răspunde (aproape) oricărei posibile întrebări, beneficiind de aportul celor mai valoroşi savanţi ortodocşi şi catolici – dintre care îi menţionăm pe E.Bianchi, V.Poggi, M.I.Rupnik şi T.Spidlik – , profunzi cunoscători ai comorilor creştinismului răsăritean. De exemplu, cei interesaţi de biografiile Sfinţilor orientali vor găsi aici toate numele importante ale hagiografiei ortodoxe: de la Grigore de Nazianz, Vasile cel Mare şi Maxim Mărturisitorul, până la Grigore Palamas, Ignatie Briancianinov, Constantin Brâncoveanu şi Filaret al Moscovei. Temele teologice şi canonice sunt bine reprezentate, alături de articole consacrate dialogului ecumenic dintre bisericile ortodoxe şi diferite confesiuni şi biserici creştine. Dacă cineva doreşte o mai bună cunoaştere şi înţelegere a Sfintei Liturghii, Dicţionarul Enciclopedic al Răsăritului Creştin îi vine prompt în întâmpinare: termenii sunt lămuriţi fără a fi lăsată deoparte semnificaţia lor simbolică. De asemenea, teologii şi gânditorii răsăriteni sunt la loc de cinste, Vladimir Soloviov, Serghie Bulgakov, Alexander  Schmemann, Dumitru Stăniloae şi mulţi alţii fiind prezenţi în această sinteză de excepţie. În fine, un ultim aspect care se cuvine subliniat este spiritul deschis în care au fost elaborate toate acele articole care abordează teme disputate. Fie că este vorba de primatul petrin, de purgatoriu sau de filioque, poziţiile proprii catolicismului şi ortodoxiei sunt prezentate cu exactitate, fără părtinire şi fără a fi puse în contradicţie, ci, dimpotrivă, sugerându-se posibile abordări menite să atenueze interminabilele controverse. Dominat de acest spirit irenic, Dicţionarul Enciclopedic al Răsăritului creştin reprezintă un instrument de lucru care, totodată, pot fi un adevărat îndreptar pentru orice credincios care doreşte să-şi înţeleagă mai bine credinţa. Concluziv, împărtăşim întru totul opinia coordonatorului, Edward G. Farrugia S.J., care afirma în „Prefaţa” ediţiei româneşti că „e o bucurie să întâlneşti atât de mulţi autori ortodocşi alături de cei catolici, atât de multe articole despre diferitele aspecte ale Răsăritului creştin şi, nu în ultimul rând, atât de multe articole despre subiecte româneşti”.

 Robert Lazu

James Martin, S.J. – „În compania binelui“

De câțiva ani buni, citesc on-line articolele și eseurile părintelui iezuit James Martin – în America, The Huffington Post, Catholic Digest, The Boston Globe, The Chicago Tribune, dar și pe Facebook. Și, nu știu de ce, mi-l imaginam iezuit din născare, provenit dintr-o familie de sfinți contemporani. Nu mică mi-a fost mirarea să aflu că omul nostru crescuse într-o familie catolică a cărei pietate nu avea darul să impresioneze și, culmea!, absolvise Wharton School of Business (probabil cea mai prestigioasă instituție de învățământ superior din SUA în domeniul administrării afacerilor), lucrând apoi vreo șase ani în ceea ce se cheamă corporate finance.
De la capitalismul corporatist la spiritualitatea ignațiană – asta era, trebuie să recunosc, o trecere cât se poate de surprinzătoare. Clar, cazul părintelui Martin merita studiat cu atenție căci promitea să fie foarte interesant. Prin generozitatea prietenei Mia Hodiș, mi-a parvenit o carte excelentă, ce avea să explice întrucâtva misterul acestei incredibile schimbări de destin. În compania binelui (în original, In Good Company, titlu ce trimite, printr-un superb joc de cuvinte în engleză, la numele ordinului iezuit – Societatea lui Isus) a fost tipărită în peste un milion de exemplare, fiind tradusă în mai multe limbi.

compania-binelui-drumul-199997

Subintitulată „drumul scurt de la lumea corporatistă la sărăcie, curăție și ascultare“, cartea autobiografică a părintelui James Martin descrie, în cuvinte simple și emoționante, viața acestuia între momentul admiterii la Wharton School of Business și momentul depunerii voturilor în Societatea lui Isus.
Intrat, imediat după absolvire, într-o lume elitistă la care visează mii de tineri în lumea occidentală, James Martin observă rapid că „loialitatea corporatistă era o chestiune unilaterală“ (adică doar a angajatului față de companie, nu și reciproc). Meditând asupra destinului propriu, tânărul constată cu amărăciune: „Logica vieții mele părea înspăimântător de circulară: munceam pentru a-mi permite lucruri precum mâncarea și chiria și hainele, pentru ca să trăiesc, ca să pot munci. Nu părea deloc constructiv. Și n-avea nicio logică.“
Întâlnirea cu personalitatea și scrierile misticului contemporan Thomas Merton trezește în sufletul proaspătului corporatist o fascinație secretă și tenace față de viața consacrată. Câțiva ani, autorul nostru duce o viață dublă: oficial-profesională, pe de o parte, și livresc-spirituală, pe de alta. Cum nu putea sluji lui Dumnezeu și Mamonei, tânărul se vede pradă unei dileme existențiale dramatice. Mulți dintre colegii săi de școală sau de serviciu ar fi considerat o nebunie gândul de a renunța la tot pentru a se consacra unei vieți de rugăciune și sluijire. Dar lui, gândul acesta i se părea tot mai atractiv.
Participând (oarecum clandestin, adică fără știrea familiei și a colegilor de serviciu) la o reculegere, tânărul corporatist descoperă un alt ritm al existenței, în deplin contrast cu frenezia muncii din mediul financiar: „M-am așezat pe iarba caldă […] Am început să mă bucur de ziua aceea“. Un gând simplu îi pecetluiește destinul: „Oh! Isus e prieten. […] Nu mă gândisem niciodată la el în felul acela“.
Munca epuizantă, orele suplimentare tot mai numeroase (și de-la-sine-înțelese…), lipsa de sens a strădaniilor zilnice, concurența acerbă și lipsa de etică din mediul financiar corporatist îl îndreaptă pe James Martin către o altă lume, ce părea până atunci cu totul stranie și străină. Participă la o sfințire de preoți și își amintește: „Liturghia de hirotonire durase aproape două ore. Întru totul copleșit de frumusețea ei, am fost uluit să descopăr cum, la sfârșit, îmi curgeau lacrimi pe obraz“.
Nu e de mirare că a fost ispitit să fugă din lumea în care se instalase cu deplin succes. Comparați, de pildă, această constatare: „Lipsa compasiunii, preamărirea banilor și a realizării, accentul pus pe competiție, lipsa de respect față de demnitatea umană“ cu aceasta: „După ce am citit doar câteva biografii, i-am văzut pe sfinți în adevărata lor dimensiune: ca tovarăși și ca o modalitate concretă de a înțelege felul în care Dumnezeu lucrează în diferite epoci, diverse împrejurări și diverse vieți“.
Disputa capitalism-catolicism se termină abrupt cu victoria senină și totală a celui din urmă: „Eram încântat să mă aflu acolo [în noviciat, n.m., AMB] și fericit că scăpasem de lumea corporatistă“ (atenție la regimul adjectivelor: încântat și fericit…).
Introducându-i pe cititori în istoria și spiritualitatea ordinului iezuit, James Martin afirmă despre Sf Ignațiu de Loyola că era „un mistic pragmatic“, iar despre iezuiți că sunt „contemplativi în acțiune“, ceea ce (și) lui i se potrivește de minune.
Dincolo de sinceritatea emoționantă, cartea iezuitului atrage și prin numeroase exemple de umor și autoironie (vezi, de pildă, confuzia delicioasă Senegal-Cenacol…). Sau episodul savuros al închiderii conturilor și cardurilor: „Super! Ultimul lucru pe care mi-l doream era să dau explicații despre călugărie cuiva de la American Express“. Sau micile șocuri datorate inculturii spiritual-liturgice: „Acum ne vom ruga Memorare… Ne vom ruga…ce? […] Evident, habar n-avem ce era Memorare și am încremenit“.
Pe măsură ce înaintează în viața de novice iezuit, lucrurile se clarifică: „Dar totodată am înțeles cum Dumnezeu a rămas întotdeauna alături de mine, în ciuda slăbiciunilor mele. […] oricât de îngrijorat aș fi fost în vreo privință, Dumnezeu era întotdeauna acolo, lângă mine… așteptându-mă“.
Finalul acestui drum uluitor de la viața corporatistă la vocația iezuită este deopotrivă limpede și profund emoționant: „Stând în capelă, am fost copleșit de binecuvântările și harurile primite în ultimii ani, precum și de bucuria desăvârșită care umplea viața mea ca iezuit. În doar doi ani, aproape în pofida mea, viața mi se schimbase radical. Și cu totul în bine“. Ați fost atenți la cuvântul-cheie al acestei fraze și al acestei cărți…? Exact! BUCURIE.
Ana-Maria BOTNARU