Editura Galaxia Gutenberg pune la dispoziția cititorilor săi volumul „Raiul”, al pr. Liviu Pandrea

Editura Galaxia Gutenberg pune la dispoziția cititorilor săi volumul „Raiul”, al pr. Liviu Pandrea, în memoria duhovnicului din Cluj supranumit „Îngerașul”.

Pe 2 august 2020 s-au împlinit 105 ani de la nașterea sa,  iar fiii săi spirituali îl păstrează pentru veșnicie în inimă.

Descarcă volumul Raiul – Liviu Pandrea

raiul bannner

 

Chipul nevăzut al martiriului

Screenshot (1506)

SĂ NU VORBEȘTI LA ȘCOALĂ

Bunico, începând de azi pot să vorbesc la școală.

Mai știi când îmi spuneai, cu teamă, să nu le spun colegilor ceea ce noi vorbim în casă? Să nu vorbesc din ce îmi povestești în fiecare seară.                                                         Despre bunicul, străbunicul, de închisoare, de Rege și de Papă?

Pentru că altfel ajungem în pustiu.

În chiar pustiul dogorit din Bărăgan. Acolo, îmi spuneai, că unchiul de la Timișoara a plecat.                                                                                                                                                     Și că bunicul, dus în Balta Mare a Brăilei, odată, l-a văzut                                         înfrigurat.

Bunico, de astăzi pot să spun că tu stingeai televizorul. La emisiunile despre Canal.        De astăzi pot să spun, cu-adevărat, că niciodată Dunărea nu s-a cerut, cu-atâta jertfă,       s-ajungă mai degrabă’n Mare. Prin Canal.

 

Bunico, să știi că ieri am fost cu Papa pe Câmpie. La Blaju’ nost. Și a fost Soare.                  A fost acolo și bunicul cu toți moșii de care tu îmi povesteai ferit.                                Nimeni n-a fost lăsat pe dinafară. Niciunul dintre cei de care tu mi-ai spus ce mult au suferit.

Bunico, pot să povestesc acum la școală tot ceea ce vorbeam în casă. Răspicat.              Încă mai sunt urechi prin tocul ușii. Dar poate se trezesc și ele.                                   Și’nvață să audă fără de păcat.

ROC                                                                                                                                                          2 Cireşar, 2019                                                                                                                                   Blaj, pe Câmpia Libertății

(poem primit la redacție pentru concursul ce a omagiat cei 7 Episcopi martiri beatificați de Papa Francisc pe 2 iunie 2019 la Blaj)

Stop & Shop cu 50% reducere pe www.galaxiagutenberg.ro

slide_12.05

www.galaxiagutenberg.ro

noutato

recomandare

set isto filo

in curand

Această prezentare necesită JavaScript.

www.galaxiagutenberg.ro

CADOURI pentru COPII – o istorioară bună pe zi

01 Uneori ajunge o razaDorim să venim în ajutorul părinților care sunt, pe perioada epidemei cu corona virus, acasă cu copiii lor.

Vă oferim, gratuit, o selecție de istorioare pentru toate vârstele. Le puteți citi la orice oră din zi pruncilor voștri, pentru ca timpul să treacă mai repede și cu folos.

Har și bucurie, pentru toți copiii să fie!

Fragmente din „Uneori ajunge o simplă rază” (Istorioare pentru suflet) – BRUNO FERRERO


Vizita

În fiecare zi la amiază, un tânăr venea la biserică, rămânea câteva minute la intrare şi apoi pleca.

Purta o cămaşă în carouri şi blugii tăiaţi, ca toţi tinerii de vârsta sa. Avea în mână o pungă de hârtie cu sandvişuri pentru prânz.

uneoriSuspicios, parohul l-a întrebat ce caută pe acolo. Se gândea că în vremea noastră hoţii sunt în stare să dea atacul şi în biserică.

– Vin să mă rog, a răspuns tânărul.

– Să te rogi… Dar cum poţi să te rogi aşa de repede?

– Ei bine… mă prezint în fiecare zi la prânz în această biserică şi spun doar atât: „Isuse, sunt Jim” şi apoi mă duc. Ştiu că rugăciunea mea este neînsemnată, dar sunt convins că El mă ascultă.

La câteva zile după aceasta, în urma unui accident la locul de muncă, tânărul a fost dus la spital, având câteva fracturi foarte dureroase.

Stătea într-o încăpere împreună cu alţi bolnavi. Prezenţa sa acolo a schimbat viaţa întregului pavilion. După câteva zile, salonul său a devenit loc de întâlnire pentru toţi pacienţii din saloanele învecinate.

Tineri şi bătrâni, bolnavii îşi dădeau întâlnire lângă patul său, iar el avea un surâs şi o vorbă de îmbărbătare pentru toţi.

A venit să-l vadă şi parohul; însoţit de o infirmieră, el s-a apropiat de patul tânărului.

– Mi s-a spus că eşti foarte îngândurat, dar, cu toate astea, ştii să îi mângâi pe cei din jur. Cum poţi s-o faci?

– Datorită cuiva care mă vizitează în fiecare zi la amiază.

Infirmiera a intrat în vorbă:

– Dar nu vine nimeni la amiază.

– Ba da! Vine zi de zi, apare în uşa salonului şi spune: „Jim, sunt Isus” şi apoi pleacă.

Un om de treabă trecea în fiecare zi pe stradă prin faţa unei imagini a Fecioarei Maria, pictată pe un zid. De fiece dată îi adresa un salut: „Bună ziua, Mamă!”

Într-o seară, după câţiva ani, a auzit clar un glas venind dinspre acea imagine: „Bună seara, fiul meu!”

Dacă nu primim răspuns la rugăciunile noastre este pentru că în fond nu îl aşteptăm.


Povestitorul

Era odată un om care iubea poveştile. Trăia în sărăcie, dar fără de griji, bucurându-se de orice, având mintea mereu plină de vise. Dar lumea din jurul său îi părea cenuşie, rea, împietrită la inimă şi bolnavă. Şi aceasta îl durea.

Într-o dimineaţă, pe când trecea printr-o piaţă însorită, îi veni o idee. „Ce-ar fi dacă le-aş spune oamenilor poveşti? Le-aş putea istorisi despre bunătate şi iubire; cu siguranţă astfel i-aş face mai fericiţi.” Se înălţă pe o bancă şi începu să zică poveşti în gura mare. Bătrâni, femei, copii zăboviră o clipă pentru a-l asculta, dar apoi se întoarseră la ale lor, continuându-şi drumul. Ştiind bine că lumea nu se poate schimba într-o zi, povestitorul nostru nu se descurajă. În ziua următoare se întoarse în acelaşi loc şi grăi din nou cele mai mişcătoare cuvinte care puteau ieşi din inima sa. Din nou se opriră câţiva oameni, deşi mai puţini decât în ziua precedentă. Ba unii chiar râseră de el.

povestitorulAlţii încă îl considerară nebun. El însă continuă cu multă cutezanţă să povestească.

Încăpăţânat, se întorcea în fiece zi în piaţă să vorbească lumii, să-i dăruiască poveştile sale despre iubire şi alte minunăţii. Dar cei care stăteau gură cască erau tot mai puţini şi în curând ajunse să vorbească doar umbrelor trecătorilor grăbiţi care abia de se mai apropiau. Dar nu renunţă.

Îşi dădu seama că nu ştia şi nici nu dorea să facă altceva decât să-şi istorisească poveştile, chiar dacă nimeni nu părea interesat de ele. Începu să le rostească cu ochii închişi, numai pentru că îi plăcea să le asculte, fără să-i pese dacă era sau nu ascultat. Lumea îl lăsă să se cufunde în singurătatea lui, apărată de pleoapele-i închise. Continuă lectura

CADOURI pentru COPII – o istorioară bună pe zi

10 Noi avem aripi (2)Dorim să venim în ajutorul părinților care sunt, pe perioada epidemei cu corona virus, acasă cu copiii lor.

Vă oferim, gratuit, o selecție de istorioare pentru toate vârstele.

Le puteți citi la orice oră din zi pruncilor voștri, pentru ca timpul să treacă mai repede și cu folos.

Har și bucurie, pentru toți copiii să fie!

Fragmente din „Noi avem aripi” (Istorioare pentru suflet) – BRUNO FERRERO


Şoimul cel leneş

Era odată un rege vestit care primise în dar doi pui de şoim pe care se grăbi să-i încredinţeze Maestrului Crescătoriei de şoimi ca acesta să-i antreneze. După câteva luni maestrul îl înştiinţă pe rege că unul dintre şoimi era perfect antrenat.

soimul„Şi celălalt?”, întrebă regele?

„Îmi pare rău, sire, dar celălalt şoim se poartă ciudat; a fost poate atins de o boală rară pentru care nu se găseşte leac. Nimeni nu reuşeşte să-l desprindă de pe creanga pe care a fost aşezat în prima zi. În fiecare zi, un servitor trebuie să se caţere până la el pentru a-i aduce mâncarea.”

Regele chemă feluriţi veterinari şi vraci şi mari cunoscători în ale bolilor, dar niciunul nu reuşi să-l facă pe şoim să zboare.

Îl dădură în grijă şi curtenilor, generalilor, sfetnicilor celor mai învăţaţi, dar nimeni nu izbuti să dezlipească şoimul de pe creangă.

De la fereastra sa, regele îl putea vedea, stând nemişcat în copac zi şi noapte.

Într-o bună zi dădu un decret prin care le cerea supuşilor ajutor în privinţa şoimului

În dimineaţa următoare, regele deschise fereastra şi, spre marea sa uimire, văzu şoimul zburând superb printre copacii din grădină.

„Aduceţi-mi pe cel care a făcut această minune”, porunci el.

La puţină vreme îi aduseră un tânăr ţăran.

„Tu ai făcut şoimul să zboare? Cum ai făcut? Eşti cumva vrăjitor?”, îl întrebă regele.

Intimidat şi bucuros, tânărul îl lămuri:

„N-a fost greu, înălţimea ta. N-am făcut decât să tai creanga. Şoimul şi-a dat seama că are aripi şi a început să zboare.”

Uneori, Dumnezeu îi permite cuiva să taie creanga de care stăm agăţaţi cu străşnicie, pentru a ne da seama că avem aripi.

Porumbelul fusese creat de puţină vreme şi de atunci nu făcea altceva decât să se plângă. Dumnezeu îl primi în splendida sa grădină.

„Doamne, Stăpâne al Universului, o pisică mă urmăreşte peste tot vrând cu tot dinadinsul să mă omoare, iar cât e ziua de lungă eu alerg disperat cu picioruşele acestea mici pe care mi le-ai făcut!”

Creatorului i se făcu milă de porumbel şi îi dădu două aripi frumoase, puternice şi iuţi.

Câteva zile mai târziu, porumbelul se întoarse la Bunul Dumnezeu plângând.

„Doamne, Stăpâne al Universului, pisica nu încetează să mă persecute, iar acum, cu aripile acestea în spate, mi-e şi mai greu să scap. Sunt grele şi mă încurcă, iar cu picioruşele mele slabe şi scurte e şi mai greu!”

Tatăl creator îi zâmbi şi îi spuse: „Dragul meu porumbel, nu ţi-am dat aripile pentru a le duce în spate, ci le-am gândit aşa încât ele să te ducă spre cer”.


Săracul

 Era odată o familie liniştită şi fericită care trăia într-o casă la marginea oraşului. Într-o seară, familia era la masă când se auzi cineva bătând la uşă. Tatăl merse la uşă şi deschise.

saraculEra un bătrân cu haine ponosite, fără nasturi şi cu pantalonii zdrenţuiţi. Avea un coş plin cu verdeţuri. Întrebă dacă nu vor să cumpere câte ceva. Acceptară imediat, căci voiau ca bătrânul să plece cât mai repede.

Cu timpul, bătrânul şi familia se împrieteniră. Continuă lectura

Set 7 volume “Episcopi martiri”

Editura Galaxia Gutenberg oferă cititorilor o serie de 12 volume având ca temă martiriul celor șapte episcopi greco-catolici români, precum și persecuția împotriva Bisericii Române Unite. E vorba de o sinteză a lucrării colective a Postulaturii, denumite POSITIO super martyrio, prin care s-a argumentat la Roma Cauza de beatificare a lui „Valeriu Traian Frențiu și a celor șase însoțitori”.

Textele din aceste volume aduc informații exacte, bazate pe documente de arhivă și pe mărturii, constituind un material de referință pentru această temă.

 Titlurile volumelor:

1. Episcop Vasile Aftenie – viața și martiriul

2. Episcop Valeriu Traian Frențiu – viața și martiriul

3. Episcop Ioan Suciu – viața și martiriul

4. Episcop Tit Liviu Chinezu – viața și martiriul

5. Episcop Ioan Bălan – viața și martiriul

6. Episcop Alexandru Rusu – viața și martiriul

7. Episcop Iuliu Hossu – viața și martiriul

8. „Lichidarea” stalinistă a Bisericii Române Unite

9. Desfășurarea pe teren a „lichidării”Bisericii Române Unite în 1948

10. Răspunsul Episcopatului greco-catolic la persecuție (1944-1948)

11. Calea Crucii comună a Episcopatului greco-catolic (1948-1956)

12. Persecuția împotriva Bisericii Române Unite până la moartea episcopului Iuliu Hossu

 


Primele 7 volume vor fi la dispoziția cititorilor începând cu 2 iunie 2019.

Pentru precomenzi, folosiți adresa: contact@galaxiagutenberg.ro sau telefon: 0723-377599.